Microplastice

Analiza microplasticelor în apa de suprafață

Microplasticele devin rapid un contaminant emergent de interes, pe măsură ce începem să înțelegem modul în care acestea sunt răspândite în mediu și cum ar putea afecta sănătatea umană.

Termenul „microplastice” a fost utilizat pentru prima dată de Thompson et al., în 2004, pentru a descrie particule microscopice de plastic din sedimentele marine și din apă. De atunci, definiția a fost rafinată și, deși nu există o definiție universal acceptată, Frias et al. au propus următoarea formulare: 

„Microplasticele sunt orice particule solide sintetice sau matrice polimerică, cu formă regulată sau neregulată și dimensiuni cuprinse între 1 μm și 5 mm, de origine primară sau secundară de fabricație, care sunt insolubile în apă.” 

Metoda de testare a microplasticelor

ALS utilizează mai multe metode  pentru identificarea nivelul microplasticelor din probele de apă. 

Prima metodă utilizată de ALS, „Metoda Nile Red”, folosește un colorant pentru a marca particulele de plastic. Identificarea și numărarea particulelor se realizează prin analiza imaginilor. Această metodă este utilizată, de obicei, pentru a măsura particule de până la 100 μm. 

Pe măsură ce metodele de testare se dezvoltă, ALS a implementat și utilizarea FTIR (spectroscopie în infraroșu cu transformare Fourier) pentru analiza microplasticelor. Laboratoarele de mediu folosesc două tipuri diferite de instrumente FTIR pentru identificarea microplasticelor: ATR-FTIR și μ-FTIR de imagistică. 

ATR-FTIR este utilizat de obicei pentru a măsura particule de până la 50 μm, în timp ce μ-FTIR de imagistică este utilizat, în mod obișnuit, pentru a măsura particule de până la 10 μm.